2013
05.14

ThomasMidgleyJr

               Bunicuţul din imaginea de mai sus este un chimist şi este omul care a produs cele mai mari pagube planetei noastre. Thomas Midgley Jr. era un om cu chemare spre amestecatul diferitelor subtanţe în ideea de a obţine diverse chestii extrem de utile societăţii moderne.

               De exemplu, una dintre necesităţile omului modern privea motorul cu ardere internă. Pe la începuturi combustibilii erau un fel de Euro -14, prost rafinaţi şi care făceau praf cilindrii motoarelor prin aprinderi necontrolate numite “lovituri de ciocan” (bubuiturile alea pline de fum care ne amuzau în filmele cu Stan şi Bran).  Aşa că nea Midgley şi-a pus mintea la contribuţie şi prin anii ’20 a obţinut un aditiv care adăugat în benzină făcea motorul să toarcă. Lumea l-a lăudat, constructorii de autovehicule l-au aclamat, colegii l-au umplut de premii iar societatea modernă l-a mîngîiat şăgalnic pe scalp vestindu-i un viitor de aur.

               Aditivul pe care l-a inventat omul nostru se numea pompos Tetraetil de Plumb şi, absolut previzibil, conţinea plumb. Care plumb a început să fie folosit masiv de toţi producătorii de benzină şi a dus la cea mai gravă contaminare a atmosferei Terrei produsă vreodată. Prin anii ’70 lumea s-a prins că e nasol rău şi tetraetilul de plumb a fost interzis.

               Dar să ne întoarcem la bunicuţ. Pînă la el răcirea a orice se făcea cu un compus pe bază de amoniac foarte toxic. Atît de toxic încît un un asemenea utilaj amplasat într-un spital şi destinat păstrării vaccinurilor a avut scurgeri şi a făcut prăpăd.

               Astfel că, ştiindu-l capabil de la faza cu plumbu’, societatea modernă l-a chemat în ajutor şi, prin anii ’30,  i-a cerut să obţină o substanţă cu aceleaşi caracteristici ca al agenţilor de răcire dar să nu fie toxică şi nici inflamabilă. Tomiţă al nostru (că la cît rău ne-a făcut îl putem considera de-al nostru) a găsit soluţia. Se potrivea perfect aşa că lumea iar l-a lăudat, constructorii de agregate frigorifice l-au aclamat, colegii iar l-au umplut de premii iar societatea modernă l-a mîngîiat cu lacrimi în ochi pe scalp promiţîndu-i memorie veşnică.

               Soluţia lui Tomiţă se numea tetrafluorură de carbon (sau freon) şi, din păcate, găsitorul ei a murit înainte să afle că a început să fie folosită masiv de toţi producătorii de agregate frigorifice sau spray-uri şi că distrugea ozonul. Adică îl făcea varză. Adică toate găurile din stratul de ozon de la el se trag. În ziua de azi freonul este cam interzis peste tot.

               Concluzia? Dacă s-ar scrie vreodată vreun manual de distrugere a Terrei şi ar avea 224 de pagini, nea Thomas Midgley Jr ar ocupa primele 187.

16 comments so far

Add Your Comment
  1. Io cred ca ai fi vrut sa ai tu realizarile lu nea Tomita. Invidiosule care esti tu!

    • Io-s invidios pe el doar pentru ca e mai frumos ca mine.

  2. avea ceva cu “tetra” (tetraetil de plumb si tetrafluorura de carbon), bine ca nu au urmat si altele sau nu le stiu eu si nici tu, Dane!Oricum si-a luat portia de glorie si in viata si post mortem.Dar altceva constat: ai un talent de eseist, mama, mama !

    • Daca nu se retragea la depou devreme mai avea timp sa fie adevaratul inventator al ambalajelor tetrapak, al tetrisului si chilotilor tetra.

      • Cu bataie spre Tatra. :)

        • Muntii..

  3. Treiul era deja luat si facut celebru de Alfred un alt ceac noris al stiintei (nu craiova!)

    • Corect! Asta-i gluma de ingineri bah! :)
      Da’ uite ce premii reuşite face!

  4. Decernarile-s mai reusite ca premiile… la ultimu cica’ fost cam saracie ca avea familia regala 2 nunti anu asta

    • Nu mai merge daru’ ca pe vremuri nici la nunţile regale? Criză mare monşer!

  5. Ca ne luaram cu cifrele… ia d’aci: diclor difenil tricloretan (sic mah preaiubitorilor de chimie), premiat cu nobel prin 40 interzis prin 70, puternic cancerigen, si cu timp de injumatatire masurabil in ani plutonieni.

    • Păi aşa mergem înainte: unu’ ia Nobelul pentru chimie cînd descoperă o substanţă iar peste ‘jde ani altu’ ia Nobelul pentru medicină cînd descoperă medicamentul care combate substanţa primului.
      De aia se înţelege bine industria alimentară cu cea farmaceutică.

  6. super interesant. multumim.

    • Io mulţam :)

  7. Da’ p’asta o știai?
    http://www.motherjones.com/environment/2013/01/lead-crime-link-gasoline

    • Nope 😐
      Faza nasoală este că atmosfera Pămîntului are prostul obicei să nu stea doar în America aşa că toţi tragem aceleaşi ponoase.