2013
04.30

1 Mai muncitorESC

4201_scara_rulanta_transitmaster_140

Zilele trecute sărbătoream implinirea a 30 de grade Celsius într-unul din mall-urile patriei noastre. Şi, hotărînd eu că mai bine aş sărbători la etaj, m-am îndreptat spre scara rulantă. Acu’ nu ştiu alţii cum sînt, da’ eu unul cam am obiceiul să mă sprijin de mîna curentă (banda aia de cauciuc ce se deplasează odată cu scările). Numa’ că am avut o surpriză. La un moment dat, am simţit că rămîne în urmă. Aşa.. ca o uşoară smucitură… O dată.

Flash back
Ţin minte multe tîmpenii de pe timpul în sfîrşit împuşcatului. Nu de alta, da’ nu e bine să uiţi cît de jos ajunsesem. Mă rog, nu ştiu dacă mai ţineţi minte cum erau scările rulante: rare şi mergeau doar în sus. Pe motive de economie de curent şi de grija sănătăţii poporului muncitor scările rulante funcţionale, cel puţin în provincie, erau mai rare decît bananele. Şi, după ce că erau rare, una nu funcţiona cum trebuie. Pe orice scară rulantă mergeai, mîna curentă rămînea în urmă. Pentru că şi cauciucul de pe ele era, ca şi restul ţării, o imitaţie proastă şi care patina pe roţile de antrenare. În concluzie, nu exista o scară rulantă în România care să funcţioneze bine.

Înapoi la ziua de azi
Prima oară am crezut că mi s-a părut. Am coborît pe surata ei ce funcţiona ireproşabil şi am urcat din nou cu banda cu pricina. Şi din nou, pe la jumate’, smucitura! M-au năpădit amintirile şi am simţit în nări mirosul greu de plastic şi linoleu din magazinul universal Diana din Tulcea. Şi cei maxim 14 ani pe care îi aveam la purtător pe vremea aia. De bucurie, m-am tot dat pe scara aia care trădase nobilele idealuri ale mall-ului şi care se purta cinstit, bătrîneşte şi comunist.
Aşa că, într-un final, m-am uitat triumfător la bogăţia capitalistă din jur şi mi-am spus în gînd “Aţi început să obosiţi, este?”

2 comments so far

Add Your Comment
  1. Curba lui Gaus…

    • Asa…