2013
06.13

pret piine

               Evaziunea este neuniform răspîndită, avînd cîteva reguli bazate pe o logică uşor de înţeles pentru cei din domeniu. Astfel, ea este cu atît mai mare cu cît punctul de vînzare este mai mic (de la evaziune 0 în hypermarketuri pînă la 100% la chioşcul afacere de familie), este diferenţiată urban/rural (la oraş mai mică, în rural se duce spre 100%), termenul de valabilitate al produsului (cu cît e mai mic termenul de valabilitate, cu atît creşte nivelul evaziunii de aceea pîinea proaspătă este vîndută îndeobşte fără acte)  şi este influenţată de tipul proprietarului producătorului de pîine (fabricile foarte mari nu practică evaziunea, brutăria primarului din Cuca Măcăii de Sus n-a dat niciodată factură deoarece controalele o ocolesc).

               Cît ştie Statul din asta? Păi, cam tot. Ce face pentru a opri evaziunea în afara declaraţiilor belicoase? Mai nimic.

               Un scurt exemplu: există o lege care spune că mijloacele de transport folosite la transportul pîinii fără acte se confiscă. Acum 3 ani, într-un week-end, a existat o operaţiune vastă de identificare a acestor maşini. Timp de 2 zile în Iaşi au fost confiscate 10 maşini iar în Bucureşti (nivel de evaziune 60%) s-au confiscat 0. Eh, cam ăsta este nivelul real, nu cel declarat, de control.

               Ieri rămăsesem la obligatoria mărire de gramaj. A fost făcută la insistenţele marilor producători care au o singură armă în lupta celor mai mici şi care lucrează la negru: cantitatea. Nu intru în amănunte dar, în general, poţi rămîne profitabil dacă ai rulaj mare. Efectul a fost nasol pentru Bugetul ţării mele deoarece lupta din piaţă a făcut ca preţul produsului să nu se mişte în sus odată cu creşterea greutăţii bucăţii de pîine, preţul pe kg a scăzut iar TVA-ul aferent a scăzut şi el. Mai simplu, familia care înainte cumpăra 4 pîini cu 1 leu bucata a mai cumpărat doar 3 cu acelaşi preţ.

               Dar cine şi-a mai luat-o peste bot în urma acestei măsuri, în afară de Buget? Normal. TOŢI producătorii de pîine. Cine a tras foloase? Cumpărătorul. Şi mai cine?

Guvernul.

               Piaţa neagră are o caracteristică principală: preţul redus. Cu cît piaţa neagră este mai mare, cu atît preţul este mai mic. Preţ mic la pîine înseamnă o mare bătaie de cap în minus pentru orice partid aflat la putere aşa că îşi merită costul. De aia nimeni nu face, de fapt, nimic.

               Reducerea TVA-ului nu va rezolva nici o brînză. Nu va reduce preţuri, nu va reduce evaziunea. Cît timp punctul de vînzare nu vrea acte pe marfă, cît timp în România se realizează un produs în cantităţi foarte mari (pîine proaspătă) care are durata de viaţă de 6 ore, nici dracu’ nu-l va putea controla. Da, reducerea TVA-ului va ajuta marii producători în lupta cu piaţa neagră, dar nu va rezolva problema fundamentală: moartea unei industrii. Şi va da o gaură în Buget mult mai mare decît cea spusă de Guvern. Cam de 3 ori mai mare decît ce a spus păcăliciul de Daniel Constantin.

                După 2009 producătorii de grîu din România s-au globalizat. Adică şi-au adus preţurile la nivelul burselor de mărfuri din Vest. Materia primă pentru panificaţie s-a scumpit în intervalul 2009 – 2013 cam cu 200%. Preţul la pîine a crescut cu 40%.

               În acest moment raportul de preţ între materia primă de bază (grîu) şi produsul finit (pîine) a ajuns la 1:3. Ca să vă faceţi o idee, dacă am face acelaşi raport la apa minerală, ar trebui să cumpăraţi sticla de apă de 2 l cu 0,8 RON, în loc de peste 2,5 RON. Sau, dacă am aplica acelaşi raport la maşini, ar trebui să cumpăraţi un Mercedes cu 12.000 de euro în loc de 45.000. Sau un Iphone cu circa 20 euro în loc de 500. Eh, cam ăsta este dezastrul în care se mişcă această industrie.

               Nu investiţii, nu dezvoltare, nu servicii conexe. Doar mari producători care închid (Dobrogea SA a intrat în insolvenţă anul ăsta) sau care se retrag de pe piaţa pîinii proaspete şi se mută pe alte produse (gîndiţi-vă la compania Coca Cola care ar renunţa la băutura cu acelaşi nume pentru că nu mai rentează şi ar face doar Fanta; în cît timp ar închide?) şi mici producători care nu plătesc nici un fel de taxe (costuri cu 40% mai mici) ce acaparează piaţa dar care gîfîie şi ei din ce în ce mai tare din cauza preţurilor foarte mici de vînzare.

               De aceea industria de panificaţie din România este SINGURA industrie majoră fără jucători străini din acelaşi domeniu (există două excepţii: unul a dat faliment iar celălalt are mari probleme)

               Bine, bine, veţi spune, dar cui foloseşte asta pînă la urmă? În afară de Putere, cine mai profită de asta? Şi aici vine partea de care nimeni nu vorbeşte. Nici o televiziune, nici un ziar, nici un post de radio nu vă va spune adevărul:

               Cei care profită de această situaţie sîntem noi. Noi toţi. Toţi românii plătesc un preţ mult prea mic pentru cel mai consumat produs din ţară. Chiar dacă cereţi bon fiscal, chiar dacă nu vă interesează, chiar dacă staţi la oraş sau la sat tot aia e. Plătim mult prea puţin. Asta s-a întîmplat în ultimii 23 de ani pentru că asta a fost de fapt adevărata politică de Stat. Pentru acelaşi preţ al grîului, în Vest preţul pîinii este de 3 ori mai mare. De aia ăia nu vin la noi. Pentru că aici populaţia profită masiv de închiderea ochilor guvernanţilor.

               De aia preţul pîinii nu este mainstream. Pentru că dacă ar fi, dacă Guvernul ar opri evaziunea (şi credeţi-mă pe cuvînt că i-ar fi extrem de simplu), toate televiziunile ar titra cu litere mari: „De mîine, pîinea se scumpeşte cu 40%”.

               Iar Puterea niciodată nu a iubit anticipatele.

3 comments so far

Add Your Comment
  1. Citind , mi-au revenit amintiri neplacute legate de notiunea de preturi la paine si citirea lor pe internet.. Trecand peste asta, in general imi place articolul cu o observatie : indiferent ca dai 0.8 lei pe o franzela de 300g sau ca dai 4 lei pe o paine sa spunem feliata bulgareasca 400g (bulgareasca=denumirea comerciala), in general tendinta este de a manca mai multa paine proaspata la o masa decat paine feliata deci pe ansamblu banii cheltuiti pe paine proaspata sunt mai multi decat cei cheltuiti pe paine ambalata. Producatorii aleg volume mari cu marje mici de profit ( paine proaspata) sau volume mai mici dar cu marje de profit mai mari ( paine procesata) dar banii ajung acolo unde trebuie intotdeauna, chiar daca pentru asta trebuie sa sufere cineva( clientul, vanzatoarea de la chiosc, soferul care aduce painea sau tanti Floarea care pazeste cuptorul noaptea la ora 2 pe o temperatura caniculara). Eu cred una din adevaratele probleme este aceea ca nu avem o implicare reala a producatorilor in educarea consumatorului si mai ales nu avem la fiecare colt de strada brutarii de familie “boulangerie” cum zice fratuzul, unde brutari din tata in fiu sa ne invete sa mancam paine si nu baloane prefabricate din faina de grau.

    • Corect. Ar mai fi multe de facut, da’ se merita?

  2. Mai este o chestie de care bietii producator tre sa tina seama – daca pretul painii se duce un pic mai sus, e mai simplu sa iei faina si un aparat ieftin de facut paine, si iti faci tu paine acasa, exact dupa gustul tau – mai coapta, mai necoapta, etc. caz in care totul este fiscalizat: aparatul luat din supermarket, faina si drojdia tot de acolo, apa, curent…